Înapoi Barca pe valuri pluteşte uşor spre Benagil

Ah, cât de rău îmi pare că Tap-ul ne-a păcălit! Câte mai erau de făcut în zona asta! “Ce mai aveam, mă, de făcut? Că am văzut toate plajele aproape!” mă încurajează colega de blog. Păi, în primul rând, mai erau cărări de bătut. Cred că și trei săptămâni să stai în zonă și nu termini. Dacă mai ești și iubitor de lenevit cu burta la soare, nu mai zic! În fine, noi mai avem timp de un tur cu barca pe la grote. Dar, înainte de a ne prezenta în portul din Portimao, dăm o fugă să mai vedem Praia da Marinha în soarele dimineții. Ne mai cățărăm o dată pe toate stâncile. E liniște. Suntem trei, patru rătăciți. Așa că nu se bagă nimeni în fotografii. Doar o pisică nu vrea să își întrerupă ora de plajă ca să elibereze masa pe care să ne punem noi echipamentul foto. Biiine, domne, ai dreptate! Ești la tine acasă! Deși am zis că nu vom mai avea ce să facem în zonă că doar am fost și ieri, nu ne dăm seama când trece o oră. Ok, hai cu barca! Distanțele între locații sunt mici în Algarve, așa că în 30 de minute suntem deja în Portimao. Așteptăm să ne vină căpitanul să plecăm în excursia cu barca. Îmi imaginam că vom fi vreo 10 gură cască și că ne vom călca pe bătături ca să prindem un loc bun în barcă. Nope, suntem 4, noi două și încă un cuplu de asiatici. Avem un ghid simpatic foc. Și un căpitan și mai și.

        

Ieșim din Marina de Portimao pe Arade River, lăsând Castelo de Sao Joao do Arade în stânga și Praia da Rocha în dreapta și pornim cu avânt înainte spre Praia da Marinha. Căpitanul ne povestește prin intermediul ghidului despre Torre da Lapa, turnul care îi ajuta pe vremuri să își vadă dușmanii de la mile bune distanță. În 2 ore avem parte de povești și descrieri ale fiecărei grote de care ne apropiem: Arcos de Marinha sau fereastra de care vă povesteam care seamănă de la nivelul apei cu un elefant, Zorreira cea umbrită de Benagil doar pentru că sunt una lângă cealaltă, Captain’s Cave (între Carvoeiro și Armacao de Pera) unde doar îndemanarea căpitanului nostru a reușit să țină piept valurilor care parcă ar fi vrut să ne împingă prizonieri înăuntru, Algar Seco cu a sa A Boneca de unde ne privesc curioși turiști, Batman bine păzită de valuri înspumate, Paradise Cave și Heart Cave (se pare că deschizătura din acoperiș e în formă de inimă… am văzut-o în traseul făcut la pas, pe stâncă, însă nu mi s-a părut… acuma, știți cum e, frumusețea e în ochii privitorului) pentru romanticii incurabili, Devil Cave și Crocodile Cave, toate cu un petic de nisip păzit strașnic de curenți puternici și de zgomotul asurzitor al oceanului. Vedem de pe barcă și locurile prin care am trecut ieri și pe care de deasupra le-am văzut puțin altfel sau poate nu ne-am dat seama pe deplin de frumusețea lor.

        

În Marinha, căpitanul dă cep unei sticle de șampanie cu gândul de a ne bucura de un mic răgaz din vâjul bărcii. Nu ne tentează. Mai degrabă îl mai descoasem pe ghid. Sunt conștienți cu toții că trăiesc în locuri binecuvântate. Și că, acum iarna, respiră puțin ca să își încarce bateriile pentru sezonul care se întinde pe destule luni. În timpul verii, turiștii îi cotropesc la propriu. Se vede asta și din numărul unităților de cazare care se înalță de peste tot. Sunt cu toții extrem de îndreptați către turism. Pentru că din asta își câștigă banii. Inclusiv guvernul care acordă facilități fiscale tuturor celor implicați în îngrijirea oaspeților. Se folosesc mereu de extrasezon pentru a repara șoselele (nu știu sigur ce repară că am mers ca în palmă), pentru a investi în hoteluri și pensiuni, pentru a regândi strategia pe anul următor. Ne spune că vara este un pic cam prea aglomerat. Inclusiv la excursiile cu barca. Se strâng 10,12 bărci în jurul unei grote și se așteaptă una pe cealaltă ca să termine turul. Este și puțin cam prea cald ca să te bucuri de tot ceea ce pot locurile astea să îți ofere dincolo de zăcut la soare. Întreb, inocentă cum mă știți, din ce își câștigă traiul iarna. “Păi, știi, noi vara muncim foarte mult…” “Ok, am înțeles asta! Și iarna?”, zic ca în vorba aia cu “stăpâne, stăpâne, prostul insistă!” “Din… agricultură”, îmi răspunde ghidul nostru mai mult ca să scape de gura mea. Ok, deci, câștigă suficient de bine vara ca în iarnă să se odihnească. Bun așa! “Aaa, și mai avem ceva turism și în extrasezon! Cu jucătorii de golf!”

         

Două ore mai târziu ne întorceam în Marina de Portimao. Supărată că trebuie să plec. Însă fericită că am găsit în Europa locuri unde poți fugi iarna de acasă. Sau, de ce nu, locuri ce pot fi transformate în acasă! O luăm înapoi spre Lisabona. Ne vom opri însă, înainte, de câteva ori bune. Prima dată să ne bucurăm de livezile de portocali și lămâi din Bensafrim. Am coborât și am pătruns pe terenurile oamenilor pentru că nu îmi venea să cred că, în timp ce acasă aveam îngheț pe ramuri, aici aveam portocale dulci. O pisică vine și se miaună pe lângă mine, în căutare de tandrețe. “Bai, mâţo, crede-mă, e mai bine pentru tine să rămâi aci, în livada ta cu portocale căzute pe jos decât să mergi cu mine în Intrarea Bădeni la copaci căzuți pe jos!” Pe urmă, să vedem surferii la lucru pe Praia da Arrifana. Și, da, era un vânticel de te lua pe sus. Deci și valuri numai bune de încălecat. Deci și surferi pe chipul cărora se citea fericirea că fuseseră trântiți, smuciți, udați de ocean. Și, în cele din urmă, să mâncăm o supă de pește la Tasca d’Arrifana, singurul loc pe care l-am găsit deschis și unde ne-am înghesuit turiști și portughezi ieșiți în oraș într-o zi de duminică! Ne-am văzut de drum. Că doar nu era să pierdem avionul. Deși, sincer, tare mi-aș mai fi dorit! Până să intrăm pe autostradă, era să facem crimă de iepure și de pisică, ambele urecheate ușor sinucigașe traversând în goană și nu prea drumul plin de întuneric. Au scăpat cu bine. Și noi. Și am ajuns la timp. Și nu au fost probleme la predarea mașinii și a fost timp și de vin cumpărat din Duty Free.

       

Ce voi face altfel data viitoare, căci sigur va fi o dată viitoare: nu mă mai mișc sub o săptămână spre Algarve. Voi citi și voi încerca să fac la picior toate trasele pe care le găsiți aici. Sunt sigură că nu o să îmi pară rău! Îmi voi da timp să cobor pe fiecare plajă și să stau câteva ceasuri ca să o simt. Voi încerca o experiență de tip jeep safari care se pare te plimbă printre sate de pescari. Clar o să stau o zi întreagă la Ponta da Piedade ca să îmi acord răgazul de a coborî pe fiecare cărare. Mă voi da cu barca plecând din Portimao și spre Fortaleza de Sagres pentru că sunt sigură că și în partea asta sunt grote de văzut. Clar voi face pe dracu-n patru ca să ajung în interiorul grotei Benagil. Nu pentru grătar, pentru a o descoperi pe interior. Mai știți supa aia de creveți? Puteți să fiți siguri că o voi mai mânca o dată! Tot în Carvoeiro! Și, poate, data viitoare voi ajunge și în Albufeira 🙂 și în restul plajelor care mi-au scăpat în tura asta. Ce voi face fix la fel? Clar voi închiria mașină pentru a mă deplasa mai ușor. Îmi voi căuta cazarea tot în Portimao sau în împrejurimi. Și sigur voi merge tot în afara sezonului!

Dincolo de poveste: știu că par o moară stricată, însă, pe cuvânt de călătoare, Portugalia nu e scumpă! Mai ales dacă tragem puțin de marginile sezonului, având în vedere că vremea de la ei ne permite. Ok, costuri: cazarea pentru 4 nopți, pentru o cameră dublă, 650 RON, cu mic dejun inclus, hotel pe plaja Tres Irmaos. Mic dejun înseamnă mâncare în Portugalia, nu un biscuite dulce și o cafea! Buburuzoiul a costat sub 500 de RON închirierea și încă vreo 50 de euro/persoană (am fost două moțate) motorina pentru cei 1200 de km parcurși. La capitolul noi de vizitat ce mâncăm: o supă costă în jur de 4 Euro, un main course cu fructe de mare în jur de 15 Euro, un pahar cu vin în jur de 3 Euro, o cupă de înghețată cam 2 Euro la obiectivele cunoscute. Am mai dat vreo 6 Euro pe o căciulă din lână nu știu de care pe care să o port la frigurile de aici. Parcările au fost gratuite, nu am dat nici un cent. De la supermarket pe ceva covrigei, două beri, grisine, alune, o pungă de ciocolată, două sticle de apă la 2 litri, niște biscuiți de-ai lor și încă niște prostii din astea sănătoase am dat 10 Euro. Alte cheltuieli: intrarea la Fortăreață a fost 3 Euro/persoană. Plimbarea cu barca a fost 30 Euro/persoană (sigur găsiți și mai ieftin și chiar recomand să mergeți direct pe plajă și să vă book-uiți tururile de acolo). Avionul a fost vreo 90 de Euro de căciulă, achiziționat cu vreo 6 luni înainte (TAP-ul a plecat din nou, rămâne șef pe plantație Blue Air, deci mă aștept la prețuri muuult mai mari la biletele de avion). În Duty Free, o sticlă de vin de Porto începe de la 5 Euro și urcă până unde îți poți permite.

Concluzie: mă mai duc în Portugalia! Poate chiar de tot, n-ar fi tare? Nu, nu puteţi să veniţi la mine în vacanţă! Şi nici în nevacanţă 🙂

Înapoi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *